descânt

Romanian

Etymology

Clipping of descântec.

Noun

descânt n (plural descânturi)

1. disenchantment

Declension

Declension of descânt

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) descânt	descântul	(niște) descânturi	descânturile
genitive/dative	(unui) descânt	descântului	(unor) descânturi	descânturilor
vocative	descântule		descânturilor