descălca

Romanian

Etymology

From des- +‎ călca.

Verb

a descălca (third-person singular present descalcă, past participle descălcat) 1st conj.

1. to remove a fold with an iron

Conjugation

    conjugation of descălca (first conjugation, no infix)

infinitive			a descălca
gerund			descălcând
past participle			descălcat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	descălc	descălci	descălcă	descălcăm	descălcați	descălcă
	imperfect	descălcam	descălcai	descălca	descălcam	descălcați	descălcau
	simple perfect	descălcai	descălcași	descălcă	descălcarăm	descălcarăți	descălcară
	pluperfect	descălcasem	descălcaseși	descălcase	descălcaserăm	descălcaserăți	descălcaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să descălc	să descălci	să descălce	să descălcăm	să descălcați	să descălce
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		descălcă			descălcați
	negative		nu descălca			nu descălcați

References

• descălca in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN