descoperitor

Romanian

Etymology

From descoperi +‎ -tor.

Noun

descoperitor m (plural descoperitori)

1. discoverer

Declension

Declension of descoperitor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) descoperitor	descoperitorul	(niște) descoperitori	descoperitorii
genitive/dative	(unui) descoperitor	descoperitorului	(unor) descoperitori	descoperitorilor
vocative	descoperitorule		descoperitorilor