descurcătură

Romanian

Etymology

From descurca +‎ -ătură.

Noun

descurcătură f (plural descurcături)

1. disentanglement

Declension

Declension of descurcătură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) descurcătură	descurcătura	(niște) descurcături	descurcăturile
genitive/dative	(unei) descurcături	descurcăturii	(unor) descurcături	descurcăturilor
vocative	descurcătură, descurcăturo		descurcăturilor

References

• descurcătură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN