descurca

Romanian

Etymology

From des- +‎ încurca, or less likely from a Vulgar Latin *de-obscuricare, from Latin obscurus.

Pronunciation

• Audio:

  (file)

Verb

a descurca (third-person singular present descurcă, past participle descurcat) 1st conj.

1. to unravel
2. (figuratively) to manage, solve, clear up

Conjugation

    conjugation of descurca (first conjugation, no infix)

infinitive			a descurca
gerund			descurcând
past participle			descurcat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	descurc	descurci	descurcă	descurcăm	descurcați	descurcă
	imperfect	descurcam	descurcai	descurca	descurcam	descurcați	descurcau
	simple perfect	descurcai	descurcași	descurcă	descurcarăm	descurcarăți	descurcară
	pluperfect	descurcasem	descurcaseși	descurcase	descurcaserăm	descurcaserăți	descurcaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să descurc	să descurci	să descurce	să descurcăm	să descurcați	să descurce
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		descurcă			descurcați
	negative		nu descurca			nu descurcați

Derived terms

• descurcăreț