desfăcător

Romanian

Etymology

From desface +‎ -ător.

Adjective

desfăcător m or n (feminine singular desfăcătoare, masculine plural desfăcători, feminine and neuter plural desfăcătoare)

1. opening

Declension

Declension of desfăcător

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	desfăcător		desfăcătoare	desfăcători	desfăcătoare
	definite	desfăcătorul		desfăcătoarea	desfăcătorii	desfăcătoarele
genitive/ dative	indefinite	desfăcător		desfăcătoare	desfăcători	desfăcătoare
	definite	desfăcătorului		desfăcătoarei	desfăcătorilor	desfăcătoarelor

Noun

desfăcător m (plural desfăcători)

1. opener

Declension

Declension of desfăcător

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) desfăcător	desfăcătorul	(niște) desfăcători	desfăcătorii
genitive/dative	(unui) desfăcător	desfăcătorului	(unor) desfăcători	desfăcătorilor
vocative	desfăcătorule		desfăcătorilor

References

• desfăcător in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN