deshăma

Romanian

Etymology

From des- +‎ înhăma.

Verb

a deshăma (third-person singular present deshamă, past participle deshămat) 1st conj.

1. to unharness

Conjugation

    conjugation of deshăma (first conjugation, no infix)

infinitive			a deshăma
gerund			deshămând
past participle			deshămat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	deshăm	deshămi	deshămă	deshămăm	deshămați	deshămă
	imperfect	deshămam	deshămai	deshăma	deshămam	deshămați	deshămau
	simple perfect	deshămai	deshămași	deshămă	deshămarăm	deshămarăți	deshămară
	pluperfect	deshămasem	deshămaseși	deshămase	deshămaserăm	deshămaserăți	deshămaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să deshăm	să deshămi	să deshăme	să deshămăm	să deshămați	să deshăme
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		deshămă			deshămați
	negative		nu deshăma			nu deshămați