deslușitor
Romanian edit
Etymology edit
Adjective edit
deslușitor m or n (feminine singular deslușitoare, masculine plural deslușitori, feminine and neuter plural deslușitoare)
Declension edit
Declension of deslușitor
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | deslușitor | deslușitoare | deslușitori | deslușitoare | ||
| definite | deslușitorul | deslușitoarea | deslușitorii | deslușitoarele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | deslușitor | deslușitoare | deslușitori | deslușitoare | ||
| definite | deslușitorului | deslușitoarei | deslușitorilor | deslușitoarelor | |||
References edit
- deslușitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN