despovăra

Romanian

Etymology

From des- +‎ împovăra.

Verb

a despovăra (third-person singular present despovărează, past participle despovărat) 1st conj.

1. to unburden

Conjugation

    conjugation of despovăra (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a despovăra
gerund			despovărând
past participle			despovărat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	despovărez	despovărezi	despovărează	despovărăm	despovărați	despovărează
	imperfect	despovăram	despovărai	despovăra	despovăram	despovărați	despovărau
	simple perfect	despovărai	despovărași	despovără	despovărarăm	despovărarăți	despovărară
	pluperfect	despovărasem	despovăraseși	despovărase	despovăraserăm	despovăraserăți	despovăraseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să despovărez	să despovărezi	să despovăreze	să despovărăm	să despovărați	să despovăreze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		despovărează			despovărați
	negative		nu despovăra			nu despovărați