destăinuire

Romanian

Etymology

From destăinui +‎ -re.

Noun

destăinuire f (plural destăinuiri)

1. confession

Declension

Declension of destăinuire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) destăinuire	destăinuirea	(niște) destăinuiri	destăinuirile
genitive/dative	(unei) destăinuiri	destăinuirii	(unor) destăinuiri	destăinuirilor
vocative	destăinuire, destăinuireo		destăinuirilor