destrăbălăciune

Romanian

Etymology

From destrăbăla +‎ -ciune.

Noun

destrăbălăciune f (plural destrăbălăciuni)

1. (Muntenia) debauchery

Declension

Declension of destrăbălăciune

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) destrăbălăciune	destrăbălăciunea	(niște) destrăbălăciuni	destrăbălăciunile
genitive/dative	(unei) destrăbălăciuni	destrăbălăciunii	(unor) destrăbălăciuni	destrăbălăciunilor
vocative	destrăbălăciune, destrăbălăciuneo		destrăbălăciunilor