destrăbăla

Romanian

Etymology

Unknown. Possibly a relatively modern word due to the presence of the intervocalic 'b' and lack of attestation in older texts, perhaps borrowed from Italian (s)traballare. Other theories include a Vulgar Latin root *disterebellāre, or from a derivative of *traballāre, but both are unlikely. Has also been noted in a rare regional form străbăla.

Verb

a destrăbăla (third-person singular present destrăbălează, past participle destrăbălat) 1st conj.

1. (reflexive) to go astray, become corrupted, depraved, perverted, full of vice, etc.

   Synonyms: corupe, vicia, deprava, perverti

Conjugation

    conjugation of destrăbăla (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a destrăbăla
gerund			destrăbălând
past participle			destrăbălat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	destrăbălez	destrăbălezi	destrăbălează	destrăbălăm	destrăbălați	destrăbălează
	imperfect	destrăbălam	destrăbălai	destrăbăla	destrăbălam	destrăbălați	destrăbălau
	simple perfect	destrăbălai	destrăbălași	destrăbălă	destrăbălarăm	destrăbălarăți	destrăbălară
	pluperfect	destrăbălasem	destrăbălaseși	destrăbălase	destrăbălaserăm	destrăbălaserăți	destrăbălaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să destrăbălez	să destrăbălezi	să destrăbăleze	să destrăbălăm	să destrăbălați	să destrăbăleze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		destrăbălează			destrăbălați
	negative		nu destrăbăla			nu destrăbălați

Derived terms

• destrăbălat