destrăbălătură

Romanian

Etymology

From destrăbăla +‎ -ătură.

Noun

destrăbălătură f (plural destrăbălături)

1. debauchery

Declension

Declension of destrăbălătură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) destrăbălătură	destrăbălătura	(niște) destrăbălături	destrăbălăturile
genitive/dative	(unei) destrăbălături	destrăbălăturii	(unor) destrăbălături	destrăbălăturilor
vocative	destrăbălătură, destrăbălăturo		destrăbălăturilor