desulfura

Romanian

Etymology

Borrowed from French désulfurer.

Verb

a desulfura (third-person singular present desulfurează, past participle desulfurat) 1st conj.

1. to desulphurize

Conjugation

    conjugation of desulfura (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a desulfura
gerund			desulfurând
past participle			desulfurat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	desulfurez	desulfurezi	desulfurează	desulfurăm	desulfurați	desulfurează
	imperfect	desulfuram	desulfurai	desulfura	desulfuram	desulfurați	desulfurau
	simple perfect	desulfurai	desulfurași	desulfură	desulfurarăm	desulfurarăți	desulfurară
	pluperfect	desulfurasem	desulfuraseși	desulfurase	desulfuraserăm	desulfuraserăți	desulfuraseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să desulfurez	să desulfurezi	să desulfureze	să desulfurăm	să desulfurați	să desulfureze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		desulfurează			desulfurați
	negative		nu desulfura			nu desulfurați