detracta

Latin

Verb

dētractā

1. second-person singular present active imperative of dētractō

Romanian

Etymology

Borrowed from French détracter.

Verb

a detracta (third-person singular present detractează, past participle detractat) 1st conj.

1. to detract

Conjugation

    conjugation of detracta (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a detracta
gerund			detractând
past participle			detractat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	detractez	detractezi	detractează	detractăm	detractați	detractează
	imperfect	detractam	detractai	detracta	detractam	detractați	detractau
	simple perfect	detractai	detractași	detractă	detractarăm	detractarăți	detractară
	pluperfect	detractasem	detractaseși	detractase	detractaserăm	detractaserăți	detractaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să detractez	să detractezi	să detracteze	să detractăm	să detractați	să detracteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		detractează			detractați
	negative		nu detracta			nu detractați