dezagrega

Romanian

Etymology

Borrowed from French désagréger.

Verb

a dezagrega (third-person singular present dezagreghează, past participle dezagregat) 1st conj.

1. to disintegrate, to break up into parts

Conjugation

    conjugation of dezagrega (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a dezagrega
gerund			dezagregând
past participle			dezagregat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	dezagreghez	dezagreghezi	dezagreghează	dezagregăm	dezagregați	dezagreghează
	imperfect	dezagregam	dezagregai	dezagrega	dezagregam	dezagregați	dezagregau
	simple perfect	dezagregai	dezagregași	dezagregă	dezagregarăm	dezagregarăți	dezagregară
	pluperfect	dezagregasem	dezagregaseși	dezagregase	dezagregaserăm	dezagregaserăți	dezagregaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să dezagreghez	să dezagreghezi	să dezagregheze	să dezagregăm	să dezagregați	să dezagregheze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		dezagreghează			dezagregați
	negative		nu dezagrega			nu dezagregați