dezarticula

Romanian

Etymology

Borrowed from French désarticuler.

Verb

a dezarticula (third-person singular present dezarticulează, past participle dezarticulat) 1st conj.

1. to disarticulate

Conjugation

    conjugation of dezarticula (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a dezarticula
gerund			dezarticulând
past participle			dezarticulat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	dezarticulez	dezarticulezi	dezarticulează	dezarticulăm	dezarticulați	dezarticulează
	imperfect	dezarticulam	dezarticulai	dezarticula	dezarticulam	dezarticulați	dezarticulau
	simple perfect	dezarticulai	dezarticulași	dezarticulă	dezarticularăm	dezarticularăți	dezarticulară
	pluperfect	dezarticulasem	dezarticulaseși	dezarticulase	dezarticulaserăm	dezarticulaserăți	dezarticulaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să dezarticulez	să dezarticulezi	să dezarticuleze	să dezarticulăm	să dezarticulați	să dezarticuleze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		dezarticulează			dezarticulați
	negative		nu dezarticula			nu dezarticulați