dezavua

Romanian

Etymology

Borrowed from French désavouer.

Verb

a dezavua (third-person singular present dezavuează, past participle dezavuat) 1st conj.

1. to disavow

Conjugation

    conjugation of dezavua (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a dezavua
gerund			dezavuând
past participle			dezavuat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	dezavuez	dezavuezi	dezavuează	dezavuăm	dezavuați	dezavuează
	imperfect	dezavuam	dezavuai	dezavua	dezavuam	dezavuați	dezavuau
	simple perfect	dezavuai	dezavuași	dezavuă	dezavuarăm	dezavuarăți	dezavuară
	pluperfect	dezavuasem	dezavuaseși	dezavuase	dezavuaserăm	dezavuaserăți	dezavuaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să dezavuez	să dezavuezi	să dezavueze	să dezavuăm	să dezavuați	să dezavueze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		dezavuează			dezavuați
	negative		nu dezavua			nu dezavuați