dezbărbățire

Romanian

Etymology

From dezbărbăți +‎ -re.

Noun

dezbărbățire f (plural dezbărbățiri)

1. (obsolete) castration

Declension

Declension of dezbărbățire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) dezbărbățire	dezbărbățirea	(niște) dezbărbățiri	dezbărbățirile
genitive/dative	(unei) dezbărbățiri	dezbărbățirii	(unor) dezbărbățiri	dezbărbățirilor
vocative	dezbărbățire, dezbărbățireo		dezbărbățirilor

References

• dezbărbățire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN