dezbarcământ

Romanian

Etymology

From dez- +‎ barcă +‎ -ământ. Calque of French débarquement.

Noun

dezbarcământ n (plural dezbarcământuri)

1. landing (from a ship or plane)

Declension

Declension of dezbarcământ

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) dezbarcământ	dezbarcământul	(niște) dezbarcământuri	dezbarcământurile
genitive/dative	(unui) dezbarcământ	dezbarcământului	(unor) dezbarcământuri	dezbarcământurilor
vocative	dezbarcământule		dezbarcământurilor

References

• dezbarcământ in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN