dezerta
Esperanto edit
Pronunciation edit
Adjective edit
dezerta (accusative singular dezertan, plural dezertaj, accusative plural dezertajn)
- deserted (devoid of former inhabitants)
Derived terms edit
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French déserter.
Verb edit
a dezerta (third-person singular present dezertează, past participle dezertat) 1st conj.
- to desert
Conjugation edit
conjugation of dezerta (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a dezerta | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | dezertând | ||||||
| past participle | dezertat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | dezertez | dezertezi | dezertează | dezertăm | dezertați | dezertează | |
| imperfect | dezertam | dezertai | dezerta | dezertam | dezertați | dezertau | |
| simple perfect | dezertai | dezertași | dezertă | dezertarăm | dezertarăți | dezertară | |
| pluperfect | dezertasem | dezertaseși | dezertase | dezertaserăm | dezertaserăți | dezertaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să dezertez | să dezertezi | să dezerteze | să dezertăm | să dezertați | să dezerteze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | dezertează | dezertați | |||||
| negative | nu dezerta | nu dezertați | |||||