deziluziona

Romanian

Etymology

Borrowed from French desillusionner.

Verb

a deziluziona (third-person singular present deziluzionează, past participle deziluzionat) 1st conj.

1. to disillusion

Conjugation

    conjugation of deziluziona (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a deziluziona
gerund			deziluzionând
past participle			deziluzionat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	deziluzionez	deziluzionezi	deziluzionează	deziluzionăm	deziluzionați	deziluzionează
	imperfect	deziluzionam	deziluzionai	deziluziona	deziluzionam	deziluzionați	deziluzionau
	simple perfect	deziluzionai	deziluzionași	deziluzionă	deziluzionarăm	deziluzionarăți	deziluzionară
	pluperfect	deziluzionasem	deziluzionaseși	deziluzionase	deziluzionaserăm	deziluzionaserăți	deziluzionaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să deziluzionez	să deziluzionezi	să deziluzioneze	să deziluzionăm	să deziluzionați	să deziluzioneze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		deziluzionează			deziluzionați
	negative		nu deziluziona			nu deziluzionați