dezmeți

Romanian

Etymology

From dez- +‎ ameți.

Verb

a dezmeți (third-person singular present dezmețește, past participle dezmețit) 4th conj.

1. to wake up from a state of stupor

Conjugation

    conjugation of dezmeți (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a dezmeți
gerund			dezmețind
past participle			dezmețit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	dezmețesc	dezmețești	dezmețește	dezmețim	dezmețiți	dezmețesc
	imperfect	dezmețeam	dezmețeai	dezmețea	dezmețeam	dezmețeați	dezmețeau
	simple perfect	dezmeții	dezmețiși	dezmeți	dezmețirăm	dezmețirăți	dezmețiră
	pluperfect	dezmețisem	dezmețiseși	dezmețise	dezmețiserăm	dezmețiserăți	dezmețiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să dezmețesc	să dezmețești	să dezmețească	să dezmețim	să dezmețiți	să dezmețească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		dezmețește			dezmețiți
	negative		nu dezmeți			nu dezmețiți