dezmormânta

Romanian

Etymology

From dez- +‎ înmormânta.

Verb

a dezmormânta (third-person singular present dezmormântează, past participle dezmormântat) 1st conj.

1. to exhume

Conjugation

    conjugation of dezmormânta (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a dezmormânta
gerund			dezmormântând
past participle			dezmormântat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	dezmormântez	dezmormântezi	dezmormântează	dezmormântăm	dezmormântați	dezmormântează
	imperfect	dezmormântam	dezmormântai	dezmormânta	dezmormântam	dezmormântați	dezmormântau
	simple perfect	dezmormântai	dezmormântași	dezmormântă	dezmormântarăm	dezmormântarăți	dezmormântară
	pluperfect	dezmormântasem	dezmormântaseși	dezmormântase	dezmormântaserăm	dezmormântaserăți	dezmormântaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să dezmormântez	să dezmormântezi	să dezmormânteze	să dezmormântăm	să dezmormântați	să dezmormânteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		dezmormântează			dezmormântați
	negative		nu dezmormânta			nu dezmormântați

References

• dezmormânta in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN