dezvinovăți

Romanian

Etymology

From dez- +‎ învinovăți.

Verb

a dezvinovăți (third-person singular present dezvinovățește, past participle dezvinovățit) 4th conj.

1. exculpate

Conjugation

    conjugation of dezvinovăți (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a dezvinovăți
gerund			dezvinovățind
past participle			dezvinovățit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	dezvinovățesc	dezvinovățești	dezvinovățește	dezvinovățim	dezvinovățiți	dezvinovățesc
	imperfect	dezvinovățeam	dezvinovățeai	dezvinovățea	dezvinovățeam	dezvinovățeați	dezvinovățeau
	simple perfect	dezvinovății	dezvinovățiși	dezvinovăți	dezvinovățirăm	dezvinovățirăți	dezvinovățiră
	pluperfect	dezvinovățisem	dezvinovățiseși	dezvinovățise	dezvinovățiserăm	dezvinovățiserăți	dezvinovățiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să dezvinovățesc	să dezvinovățești	să dezvinovățească	să dezvinovățim	să dezvinovățiți	să dezvinovățească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		dezvinovățește			dezvinovățiți
	negative		nu dezvinovăți			nu dezvinovățiți