dichisi

Romanian

Etymology

Borrowed from Greek διοικέω (dioikéo).

Verb

a dichisi (third-person singular present dichisește, past participle dichisit) 4th conj.

1. to dress up

Conjugation

    conjugation of dichisi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a dichisi
gerund			dichisind
past participle			dichisit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	dichisesc	dichisești	dichisește	dichisim	dichisiți	dichisesc
	imperfect	dichiseam	dichiseai	dichisea	dichiseam	dichiseați	dichiseau
	simple perfect	dichisii	dichisiși	dichisi	dichisirăm	dichisirăți	dichisiră
	pluperfect	dichisisem	dichisiseși	dichisise	dichisiserăm	dichisiserăți	dichisiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să dichisesc	să dichisești	să dichisească	să dichisim	să dichisiți	să dichisească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		dichisește			dichisiți
	negative		nu dichisi			nu dichisiți

References

• dichisi in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN