dințișor

Romanian

Etymology

From dinte (“tooth”) +‎ -ișor (diminutive suffix).

Pronunciation

• IPA^(key): /din.t͡siˈʃor/

Noun

dințișor m (plural dințișori)

1. diminutive of dinte; little tooth

Declension

Declension of dințișor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) dințișor	dințișorul	(niște) dințișori	dințișorii
genitive/dative	(unui) dințișor	dințișorului	(unor) dințișori	dințișorilor
vocative	dințișorule		dințișorilor