discredita

See also: discrédita

Italian

Verb

discredita

1. inflection of discreditare:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French discréditer.

Verb

a discredita (third-person singular present discreditează, past participle discreditat) 1st conj.

1. to discredit

Conjugation

    conjugation of discredita (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a discredita
gerund			discreditând
past participle			discreditat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	discreditez	discreditezi	discreditează	discredităm	discreditați	discreditează
	imperfect	discreditam	discreditai	discredita	discreditam	discreditați	discreditau
	simple perfect	discreditai	discreditași	discredită	discreditarăm	discreditarăți	discreditară
	pluperfect	discreditasem	discreditaseși	discreditase	discreditaserăm	discreditaserăți	discreditaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să discreditez	să discreditezi	să discrediteze	să discredităm	să discreditați	să discrediteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		discreditează			discreditați
	negative		nu discredita			nu discreditați