dispreț

Romanian

Etymology

Borrowed from Italian disprezzo.

Pronunciation

• Audio:

  (file)

Noun

dispreț n (plural disprețuri)

1. scorn (contempt, disdain)

Declension

Declension of dispreț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) dispreț	disprețul	(niște) disprețuri	disprețurile
genitive/dative	(unui) dispreț	disprețului	(unor) disprețuri	disprețurilor
vocative	disprețule		disprețurilor