distinctăciune

Romanian

Etymology

From distinge +‎ -ăciune.

Noun

distinctăciune f (plural distinctăciuni)

1. distinction

Declension

Declension of distinctăciune

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) distinctăciune	distinctăciunea	(niște) distinctăciuni	distinctăciunile
genitive/dative	(unei) distinctăciuni	distinctăciunii	(unor) distinctăciuni	distinctăciunilor
vocative	distinctăciune, distinctăciuneo		distinctăciunilor