distonare

Romanian

Etymology

From distona +‎ -re.

Noun

distonare f (plural distonări)

1. disagreement

Declension

Declension of distonare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) distonare	distonarea	(niște) distonări	distonările
genitive/dative	(unei) distonări	distonării	(unor) distonări	distonărilor
vocative	distonare, distonareo		distonărilor

References

• distonare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN