distrage

Romanian

Etymology

Borrowed from French distraire, Latin distrahere, with conjugation based on trage. Doublet of distra.

Verb

a distrage (third-person singular present distrage, past participle distras) 3rd conj.

1. to divert
2. (transitive) to divert attention from, distract

Conjugation

    conjugation of distrage (third conjugation, past participle in -s)

infinitive			a distrage
gerund			distragând
past participle			distras
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	distrag	distragi	distrage	distragem	distrageți	distrag
	imperfect	distrageam	distrageai	distragea	distrageam	distrageați	distrageau
	simple perfect	distrasei	distraseși	distrase	distraserăm	distraserăți	distraseră
	pluperfect	distrasesem	distraseseși	distrasese	distraseserăm	distraseserăți	distraseseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să distrag	să distragi	să distragă	să distragem	să distrageți	să distragă
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		distrage			distrageți
	negative		nu distrage			nu distrageți