distra

See also: distră

Romanian

Etymology

Borrowed from French distraire. Doublet of distrage.

Pronunciation

• IPA^(key): [diˈstra]

Verb

a distra (third-person singular present distrează, past participle distrat) 1st conj.

1. (transitive) to entertain, to amuse
2. (reflexive, with accusative) to enjoy oneself

Usage notes

Some conjugated forms of this verb (such as distrez, distrezi, distrează, etc.) are false friends to the English word distress. Words with a similar meaning to distress in English include deranja, necăji and supăra.

Conjugation

    conjugation of distra (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a distra
gerund			distrând
past participle			distrat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	distrez	distrezi	distrează	distrăm	distrați	distrează
	imperfect	distram	distrai	distra	distram	distrați	distrau
	simple perfect	distrai	distrași	distră	distrarăm	distrarăți	distrară
	pluperfect	distrasem	distraseși	distrase	distraserăm	distraserăți	distraseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să distrez	să distrezi	să distreze	să distrăm	să distrați	să distreze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		distrează			distrați
	negative		nu distra			nu distrați

Synonyms

• a se amuza

Related terms

• distractiv
• distracție