divanit

Romanian

Etymology

Borrowed from Greek ντιβανίτης (ntivanítis).

Noun

divanit m (plural divaniți)

1. (historical) a member of the divan

Declension

Declension of divanit

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) divanit	divanitul	(niște) divaniți	divaniții
genitive/dative	(unui) divanit	divanitului	(unor) divaniți	divaniților
vocative	divanitule		divaniților

References

• divanit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN