dizgrațiat

Romanian

Etymology

Past participle of dizgrația.

Adjective

dizgrațiat m or n (feminine singular dizgrațiată, masculine plural dizgrațiați, feminine and neuter plural dizgrațiate)

1. disgraced

Declension

Declension of dizgrațiat

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	dizgrațiat		dizgrațiată	dizgrațiați	dizgrațiate
	definite	dizgrațiatul		dizgrațiata	dizgrațiații	dizgrațiatele
genitive/ dative	indefinite	dizgrațiat		dizgrațiate	dizgrațiați	dizgrațiate
	definite	dizgrațiatului		dizgrațiatei	dizgrațiaților	dizgrațiatelor

Verb

dizgrațiat (past participle of dizgrația)

1. past participle of dizgrația

References

• dizgrațiat in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN