dizgrație

Romanian

Etymology

Borrowed from Italian disgrazia.

Noun

dizgrație f (plural dizgrații)

1. disgrace

Declension

Declension of dizgrație

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) dizgrație	dizgrația	(niște) dizgrații	dizgrațiile
genitive/dative	(unei) dizgrații	dizgrației	(unor) dizgrații	dizgrațiilor
vocative	dizgrație, dizgrațio		dizgrațiilor