dizgrațiere

Romanian

Etymology

From dizgrația +‎ -re.

Noun

dizgrațiere f (plural dizgrațieri)

1. disgrace

Declension

Declension of dizgrațiere

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) dizgrațiere	dizgrațierea	(niște) dizgrațieri	dizgrațierile
genitive/dative	(unei) dizgrațieri	dizgrațierii	(unor) dizgrațieri	dizgrațierilor
vocative	dizgrațiere, dizgrațiereo		dizgrațierilor