dovleac
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from Ottoman Turkish دولك (devlek), dialectally pronounced dövlek.[1]
Pronunciation edit
Noun edit
dovleac m (plural dovleci)
Declension edit
Declension of dovleac
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) dovleac | dovleacul | (niște) dovleci | dovlecii |
genitive/dative | (unui) dovleac | dovleacului | (unor) dovleci | dovlecilor |
vocative | dovleacule | dovlecilor |
Derived terms edit
References edit
- ^ Emil Suciu, “Contacts linguistiques : turc et roumain”, Romanische Sprachgeschichte: Ein internationales Handbuch zur Geschichte der romanischen Sprachen, vol. 2, eds. Gerhard Ernst et al. (Berlin: De Gruyter, 2006), 1673-6.