drăcuț

Romanian

Etymology

From drac +‎ -uț.

Noun

drăcuț m (plural drăcuți)

1. diminutive of drac

Declension

Declension of drăcuț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) drăcuț	drăcuțul	(niște) drăcuți	drăcuții
genitive/dative	(unui) drăcuț	drăcuțului	(unor) drăcuți	drăcuților
vocative	drăcuțule		drăcuților

References

• drăcuț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN