drăcui

Romanian

Etymology

From drac +‎ -ui.

Verb

a drăcui (third-person singular present drăcuiește, past participle drăcuit) 4th conj.

1. to curse

Conjugation

    conjugation of drăcui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a drăcui
gerund			drăcuind
past participle			drăcuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	drăcuiesc	drăcuiești	drăcuiește	drăcuim	drăcuiți	drăcuiesc
	imperfect	drăcuiam	drăcuiai	drăcuia	drăcuiam	drăcuiați	drăcuiau
	simple perfect	drăcuii	drăcuiși	drăcui	drăcuirăm	drăcuirăți	drăcuiră
	pluperfect	drăcuisem	drăcuiseși	drăcuise	drăcuiserăm	drăcuiserăți	drăcuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să drăcuiesc	să drăcuiești	să drăcuiască	să drăcuim	să drăcuiți	să drăcuiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		drăcuiește			drăcuiți
	negative		nu drăcui			nu drăcuiți