drăcuire

Romanian

Etymology

From drăcui +‎ -re.

Noun

drăcuire f (plural drăcuiri)

1. cursing

Declension

Declension of drăcuire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) drăcuire	drăcuirea	(niște) drăcuiri	drăcuirile
genitive/dative	(unei) drăcuiri	drăcuirii	(unor) drăcuiri	drăcuirilor
vocative	drăcuire, drăcuireo		drăcuirilor