drăgănel

Romanian

Etymology

From drăgan +‎ -el.

Noun

drăgănel m (plural drăgănei)

1. younger brother

Declension

Declension of drăgănel

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) drăgănel	drăgănelul	(niște) drăgănei	drăgăneii
genitive/dative	(unui) drăgănel	drăgănelului	(unor) drăgănei	drăgăneilor
vocative	drăgănelule		drăgăneilor

References

• drăgănel in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN