drișcui

Romanian

Etymology

From drișcă +‎ -ui.

Verb

a drișcui (third-person singular present drișcuiește, past participle drișcuit) 4th conj.

1. to smooth plaster, concrete or asphalt with a float

Conjugation

    conjugation of drișcui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a drișcui
gerund			drișcuind
past participle			drișcuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	drișcuiesc	drișcuiești	drișcuiește	drișcuim	drișcuiți	drișcuiesc
	imperfect	drișcuiam	drișcuiai	drișcuia	drișcuiam	drișcuiați	drișcuiau
	simple perfect	drișcuii	drișcuiși	drișcui	drișcuirăm	drișcuirăți	drișcuiră
	pluperfect	drișcuisem	drișcuiseși	drișcuise	drișcuiserăm	drișcuiserăți	drișcuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să drișcuiesc	să drișcuiești	să drișcuiască	să drișcuim	să drișcuiți	să drișcuiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		drișcuiește			drișcuiți
	negative		nu drișcui			nu drișcuiți