dubălar

Romanian

Etymology

From dubală +‎ -ar.

Noun

dubălar m (plural dubălari)

1. tanner

Declension

Declension of dubălar

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) dubălar	dubălarul	(niște) dubălari	dubălarii
genitive/dative	(unui) dubălar	dubălarului	(unor) dubălari	dubălarilor
vocative	dubălarule		dubălarilor