ducător

Romanian

Etymology

From duce +‎ -ător.

Adjective

ducător m or n (feminine singular ducătoare, masculine plural ducători, feminine and neuter plural ducătoare)

1. (obsolete) leading

Declension

Declension of ducător

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	ducător		ducătoare	ducători	ducătoare
	definite	ducătorul		ducătoarea	ducătorii	ducătoarele
genitive/ dative	indefinite	ducător		ducătoare	ducători	ducătoare
	definite	ducătorului		ducătoarei	ducătorilor	ducătoarelor

Noun

ducător m (plural ducători)

1. leader

Declension

Declension of ducător

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) ducător	ducătorul	(niște) ducători	ducătorii
genitive/dative	(unui) ducător	ducătorului	(unor) ducători	ducătorilor
vocative	ducătorule		ducătorilor

References

• ducător in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN