duhui

Romanian

Etymology

From duh.

Verb

a duhui (third-person singular present duhuiește, past participle duhuit) 4th conj.

1. to expell a spirit

Conjugation

    conjugation of duhui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a duhui
gerund			duhuind
past participle			duhuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	duhuiesc	duhuiești	duhuiește	duhuim	duhuiți	duhuiesc
	imperfect	duhuiam	duhuiai	duhuia	duhuiam	duhuiați	duhuiau
	simple perfect	duhuii	duhuiși	duhui	duhuirăm	duhuirăți	duhuiră
	pluperfect	duhuisem	duhuiseși	duhuise	duhuiserăm	duhuiserăți	duhuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să duhuiesc	să duhuiești	să duhuiască	să duhuim	să duhuiți	să duhuiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		duhuiește			duhuiți
	negative		nu duhui			nu duhuiți

References

• duhui in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN