dumeritură

Romanian

Etymology

From dumeri +‎ -tură.

Noun

dumeritură f (plural dumerituri)

1. (dated) reflexion

Declension

Declension of dumeritură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) dumeritură	dumeritura	(niște) dumerituri	dumeriturile
genitive/dative	(unei) dumerituri	dumeriturii	(unor) dumerituri	dumeriturilor
vocative	dumeritură, dumerituro		dumeriturilor

References

• dumeritură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN