dumicat

Romanian

Etymology

Past participle of dumica.

Noun

dumicat m (plural dumicați)

1. mouthful

Declension

Declension of dumicat

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) dumicat	dumicatul	(niște) dumicați	dumicații
genitive/dative	(unui) dumicat	dumicatului	(unor) dumicați	dumicaților
vocative	dumicatule		dumicaților