dumiri

Romanian

Etymology

Borrowed from Bulgarian домеря (domerja, “to measure to the end”), from меря (merja, “to measure”), from Proto-Slavic *měriti (“to measure”), from *měra (“measure”).

Verb

a dumiri (third-person singular present dumirește, past participle dumirit) 4th conj.

1. to realize, to understand

Conjugation

    conjugation of dumiri (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a dumiri
gerund			dumirind
past participle			dumirit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	dumiresc	dumirești	dumirește	dumirim	dumiriți	dumiresc
	imperfect	dumiream	dumireai	dumirea	dumiream	dumireați	dumireau
	simple perfect	dumirii	dumiriși	dumiri	dumirirăm	dumirirăți	dumiriră
	pluperfect	dumirisem	dumiriseși	dumirise	dumiriserăm	dumiriserăți	dumiriseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să dumiresc	să dumirești	să dumirească	să dumirim	să dumiriți	să dumirească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		dumirește			dumiriți
	negative		nu dumiri			nu dumiriți