dumnezei

Romanian

Etymology

From Dumnezeu +‎ -i.

Verb

a dumnezei (third-person singular present dumnezeiește, past participle dumnezeit) 4th conj.

1. to deify

Conjugation

    conjugation of dumnezei (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a dumnezei
gerund			dumnezeind
past participle			dumnezeit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	dumnezeiesc	dumnezeiești	dumnezeiește	dumnezeim	dumnezeiți	dumnezeiesc
	imperfect	dumnezeiam	dumnezeiai	dumnezeia	dumnezeiam	dumnezeiați	dumnezeiau
	simple perfect	dumnezeii	dumnezeiși	dumnezei	dumnezeirăm	dumnezeirăți	dumnezeiră
	pluperfect	dumnezeisem	dumnezeiseși	dumnezeise	dumnezeiserăm	dumnezeiserăți	dumnezeiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să dumnezeiesc	să dumnezeiești	să dumnezeiască	să dumnezeim	să dumnezeiți	să dumnezeiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		dumnezeiește			dumnezeiți
	negative		nu dumnezei			nu dumnezeiți

References

• dumnezei in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN